#paleografie

• anopistograf — Manuscris, document vechi sau papirus care este scris, imprimat ori gravat pe o singură față, cealaltă rămânând complet albă din motive tehnice, economice sau de estetică ritualică. Ca adjectiv, termenul califică orice suport material (pergament, hie, tăbliță) care prezintă text sau elemente grafice exclusiv pe o parte, fiind specific primelor stadii de dezvoltare a volumetricii și structurii cărții în antichitate.
• antigraf — Manuscris, text original sau copie arhetipală care servește drept model direct pentru realizarea unei noi copii transcise manual (apograf); documentul sursă utilizat de copiștii medievali în scriptorii. În critica textuală și filologia modernă, identificarea și analizarea erorilor transmise de la antigraf la apograf este esențială pentru reconstituirea arborelui genealogic al unui text vechi (stemma codicum).
• antip — Termen tehnic rar utilizat în mediul tipografic sau paleografic vechi pentru a desemna un semn de corectură, o notație marginală inversă sau o prescurtare convențională academică; de asemenea, în jargonul tipăriturilor de epocă, putea indica o pagină opusă sau o structură simetrică răsturnată față de textul principal.
• apropiitoriu — Formă arhaică literară bazată pe radicalul standard al verbului 'apropia', utilizată în manuscrisele bisericești și juridice vechi pentru a califica un agent, un sol sau un proces care aduce reconciliere, unificare sau proximitate.
• arhivist — Specialist cu studii superioare în domeniul arhivisticii ocupat cu cercetarea, evaluarea științifică, restaurarea, catalogarea și conservarea documentelor cu valoare istorică, culturală sau juridică. Spre deosebire de un arhivar tehnic, activitatea sa implică expertiză paleografică și stabilirea autenticității izvoarelor scrise.
• Avrutd — Formă grafică arhaică hypercorectă, coruptă sau eroare de transcriere paleografică întâlnită în manuscrisele medievale pentru denumirile din familia 'Abrud / Avrud'. Reprezintă o inserție consonantică hibridă parazitară (grupul 'td'), specifică ezitărilor ortografice ale copiștilor din cancelariile vechi care încercau să redea fonetisme locale prin grafii străine.
• avvad — Formă grafică rară, variantă arhaică sau derivat onomastic de origine semitică / biblică asociat rădăcinilor din familia 'Abbad / Abba', întâlnit sporadic în traduceri vechi ale textelor religioase orientale ori ca nume propriu exotic în hrisoavele medievale. Poate reflecta o adaptare fonetică specială sau o eroare de transcriere a numelor calofonice purtate în mediul ecleziastic din Orientul Apropiat.