#opiu

• afiom — Variantă fonetică arhaică și regională pentru substantivul 'afion', desemnând sucul narcotic extras din capsulele necoapte ale macului de grădină sau opiul brut utilizat în trecut ca analgezic și sedativ. Termenul provine pe filieră balcanică și reflectă pronunția specifică unor manuscrise vechi sau graiuri din spațiul intracarpatic, unde alternanța finală n/m s-a stabilizat în lexicul comunităților locale.
• afion — 1. Suc lăptos cu puternice proprietăți narcotice și analgezice, extras prin incizarea capsulelor verzi ale macului de grădină (Papaver somniferum); opiu. 2. Denumire populară sau istorică extinsă pentru însăși planta de mac din care se colectează acest suc. 3. În sens figurat, termenul descrie o stare de letargie profundă, toropeală, somnolență extremă sau amorțire a facultăților mintale provocată de substanțe stupefiante.
• anți — Populație timpurie de neam slav (sau confederație tribală sclavă dominată militar de o elită alano-sarmată) care a trăit între secolele al IV-lea și al VII-lea d.Hr. în regiunile cuprinse între fluviile Nistru, Nipru și gurile Dunării. Menționați frecvent în cronicile bizantine (precum cele ale lui Procopius din Cezareea sau Iordanes), anții au reprezentat o forță militară și politică majoră ce a interacționat intens cu Imperiul Roman de Răsărit și cu populațiile autohtone din spațiul carpato-danubian.