#omega

• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegală — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegal'; descrie o persoană de sex feminin sau o structură anatomică (conformație, fizionomie, simptomatologie) afectată de acromegalie ori caracterizată prin trăsăturile acestei boli. La femei, evoluția afecțiunii poate provoca, pe lângă modificările scheletice, tulburări severe ale ciclului menstrual și macroglosie.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• acromegalică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegalic'; definește o persoană de sex feminin sau o manifestare fizică afectată de această disfuncție neuroendocrină. Simptomatologia la femei cuprinde, pe lângă modificările faciale și scheletice, asocieri frecvente cu hipertensiunea arterială secundară și modificări ale vocii.
• acromegalie — Boală neuroendocrină cronică provocată de o hipersecreție patologică de hormon de creștere (somatotrop) și de factor de creștere de tip insulinic (IGF-1) la vârsta adultă, după sudarea cartilajelor de conjugare epifizare. Afecțiunea se caracterizează prin mărirea exagerată a extremităților scheletice (mâini, picioare), hipertrofia oaselor feței (prognatism, proeminența arcadelor orbitale), îngroșarea țesuturilor moi, macroglosie și disfuncții cardiace sau metabolice severe secundare.
• adenomegalie — Mărire hipertrofică a volumului unei glande sau al unui ganglion limfatic, apărută ca reacție la un proces inflamator, infecțios, imunitar sau neoplazic din organism. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin apariția unor tumefieri palpabile în regiuni precum cea cervicală, axilară sau inghinală, necesitând investigații imagistice și histopatologice pentru determinarea cauzei subiacente.
• alfa — Prima scrisoare a alfabetului grecesc (A, α), corespunzând sunetului 'a'; prin extensie, simbol utilizat universal în matematică, fizică și chimie pentru a nota unghiuri, coeficienți, radiații sau stări de agregare. În sens figurat sau sociologic, termenul descrie începutul sau originea unui lucru (în corelație cu 'omega'), sau o persoană ori un animal dominant care deține o poziție de conducere și control în interiorul unui grup sau al unei ierarhii sociale.
• Alfa și Omega — Expresie metaforică de origine biblică, extrasă din textul Apocalipsei lui Ioan, care reunește prima și ultima literă a alfabetului grecesc pentru a simboliza divinitatea, eternitatea, Atotputernicia și totalitatea existenței. Într-un sens laic sau extins, sintagma este utilizată pentru a descrie principiul fundamental, esența absolută, începutul și sfârșitul sau totalitatea cunoștințelor și elementelor definitorii dintr-un anumit domeniu de activitate.
• angiomegalie — Mărire anormală, permanentă și patologică a calibrului sau a volumului unui vas de sânge (arteră ori venă) sau a unui trunchi limfatic major. Acest fenomen structural de hipertrofie vasculară binedefinită poate surveni ca urmare a unor defecte congenitale de perete, staze circulatorii cronice prelungite sau modificări de presiune hemodinamică, fragilizând țesuturile și crescând riscul de insuficiență funcțională secundară.
• atriomegalie — Mărire patologică, anormală și permanentă a volumului sau a dimensiunilor unuia ori ale ambelor atrii cardiace, cauzată de obicei de o supraîncărcare cronică de presiune sau de volum. Această modificare structurală este frecvent asociată cu stenoze ori insuficiențe valvulare (mitrală sau tricuspidiană) și predispune pacientul la apariția unor tulburări de ritm cardiac severe, precum fibrilația atrială.