#mucegai

• aspergil — Denumire populară sau formă singulară neoficială folosită pentru ciupercile microscopice din genul Aspergillus, recunoscute pentru mucegaiul de culoare neagră, verde sau galbenă pe care îl formează pe alimente, pereți umezi ori resturi vegetale; în context medical sau industrial, face trimitere la structura conidiforă a fungului, care seamănă vizual cu un instrument folosit în ritualurile religioase pentru stropirea cu aghiasmă (aspergiliu).
• aspergilale — Ordin de ciuperci ascomicete (Aspergillales sau Eurotiales) care grupează specii de mucegaiuri microscopice saprofite sau parazite, caracterizate prin filamente ramificate și reproducere asexuată prin conidii dispuse în capete radiale; au o importanță economică și medicală colosală, incluzând genuri de la care se extrag antibiotice sau care produc micotoxine periculoase.
• aspergili — Denumire vernaculară plurală sau adaptare medicală ce desemnează ciupercile microscopice (mucegaiurile) din genul Aspergillus, caracterizate structural prin conidifori cu o veziculă apicală pe care sunt dispuse sterigme în formă de raze; acești fungi saprofiți sunt larg răspândiți în mediu și pot provoca infecții oportuniste severe (aspergiloze) sau reacții alergice pulmonare la organismele cu imunitate compromisă.
• băhnire — Acțiunea de a se băhni și rezultatul ei; procesul prin care materialele organice, hainele sau furajele prind un miros greu, neplăcut de stătut și mucegai din cauza expunerii prelungite la umezeală și a lipsei de aerisire. În paralel, în sens fiziologic și local, termenul poate desemna un efort respirator zgomotos, un acces de tuse înfundată sau gâfâiala unei persoane obosite.
• băhnit — Care a prins un miros greu, neplăcut, de stătut, de mucegai sau de clocit, din cauza umezelii și a lipsei de aerisire (despre fân, haine sau încăperi). În sens fiziologic regional, termenul descrie o persoană care gâfâie, care are o tuse înfundată sau o respirație îngreunată din cauza oboselii ori a bolii.