#meridian

• Airy — Nume propriu onomastic de rezonanță științifică mondială, dedicat astronomului și matematicianului englez Sir George Biddell Airy; desemnează o multitudine de concepte, funcții matematice, fenomene optice și repere planetare. Printre acestea se numără funcțiile Airy (soluții ale ecuațiilor diferențiale liniare), discul Airy și modelul de difracție asociat (esențial în stabilirea limitelor microscopice și telescopice), craterul Airy de pe Marte (care definește meridianul zero al acestei planete), precum și o teorie fundamentală a izostaziei scoarței terestre.
• antemeridian — Care are loc, se folosește sau se împarte în timpul dimineții, respectiv în intervalul cuprins între miezul nopții (ora 00:00) și prânz (ora 12:00); premergător amiezii. Termenul funcționează ca echivalentul românesc direct al locuțiunii latine 'ante meridiem', fiind utilizat pentru a descrie activități de dinaintea prânzului.
• antimeridian — Meridianul situat la o depărtare de o sută optzeci de grade de un meridian de referință dat, formând cu acesta un cerc complet pe suprafața terestră; în mod special, antimeridianul Greenwich, care coincide în mare parte cu Linia Internațională de Schimbare a Datei. Ca adjectiv, descrie orice element geometric sau temporal situat simetric pe emisfera opusă.
• antiscian — Termen geografic și astronomic clasic care desemnează locuitorii sau punctele de pe suprafața Pământului situate pe același meridian, dar în emisfere opuse (nordică și sudică), la distanțe egale de ecuator (având aceeași latitudine numerică). Din punct de vedere structural, antiscienii au amiezile în același moment al zilei, dar anotimpurile și lungimea nopților sunt complet inversate; în astrologia veche, termenul definea puncte zodiacale reflectate simetric față de axa solstițiilor.
• astrometru — Instrument astronomic de măsură utilizat pentru determinarea precisă a pozițiilor unghiulare, coordonatelor și distanțelor dintre corpurile cerești de pe bolta nocturnă. Deși în trecut termenul defineea micrometrele filare sau cercurile meridiane clasice folosite în astrometrie, în prezent poate desemna și specialiștii umani care operează aceste sisteme complexe de cartografiere ori telescoapele automate de scanare corelate cu rețele de senzori.