#maxilare

• acantod — Reprezentant fosil al clasei Acanthodii, un grup extinct de pești străvechignatostomi (cu maxilare), considerați printre primii vertebrate cu această trăsătură anatomică, care au populat apele planetei din Silurian până în Permian. Numiți popular și „rechini ghimpoși”, acești pești primitivi de talie mică se caracterizau printr-un schelet parțial cartilaginos și, în mod definitoriu, prin prezența unor spini rigizi, osoși și proeminenți situat la marginea anterioară a fiecărei înotătoare, având rol de susținere structurală și protecție împotriva prădătorilor.
• acantodii — Clasă extinctă de pești osoși timpurii (Acanthodii) din era Paleozoică, considerați primele vertebrate cu maxilare mobile din registrul fosil. Organismele se individualizau prin dimensiuni în general modeste, corp fusiform protejat de solzi rombici duri și prin prezența caracteristică a unor spini osoși lungi și rigizi situați la baza înotătoarelor perechi și neperechi. Datorită aspectului lor intermediar, care îmbină caractere anatomice de la rechini și de la peștii osoși moderni, sunt numiți în literatura de specialitate „rechini ghimpoși”.
• agnatostom — Organism sau animal marin caracterizat structural prin absența totală ori atrofierea completă a maxilarelor, având o deschidere bucală simplă sau circulară adapted pentru fixare ori aspirație. În taxonomia zoologică arhaică, termenul descria specii primitive de nevertebrate sau pești agnați care nu posedau o structură osoasă maxilară dezvoltată.
• anizognat — Care are maxilarele inegale ca lățime, formă sau structură anatomică; caracteristic animalelor vertebrate la care maxilarul superior este mai lat decât cel inferior ori invers, împiedicând ocluzia perfectă a dinților în plan vertical. Acest fenomen structural este comun la multe mamifere ierbivore (cum ar fi ecvideele și rumegătoarele), reprezentând o adaptare evolutivă ce facilitează mișcările laterale de frecare necesare pentru mărunțirea eficientă a fibrelor vegetale dure.