#macrofage

• bacteriopexic — Care servește la fixarea sau reținerea bacteriilor; privitor la capacitatea unor celule sau țesuturi de a capta și imobiliza microorganismele procariote pentru a le neutraliza. În sens fiziologic, proprietățile bacteriopexice sunt specifice macrofagelor și celulelor sistemului reticuloendotelial (cum sunt celulele Kupffer din ficat), reprezentând o primă barieră defensivă înainte de distrugerea enzimatică a patogenului.
• bacteriopexie — Fenomen biologic constând în fixarea, captarea sau reținerea bacteriilor de către anumite celule (în special macrofage și histiocite) sau organe cu rol fagocitar, fără ca acestea să fie neapărat distruse imediat. În sens imunitar, bacteriopexia reprezintă o etapă esențială de epurare a fluxului sangvin și limfatic, prin care corpul izolează temporar focarele infecțioase și previne diseminarea sistemică a microbilor.
• bacteriotropină — Substanță anticorp specifică (sau opsonină modificată) prezentă în serul imun, capabilă să se fixeze pe suprafața bacteriilor pentru a le modifica peretele celular, făcându-le mult mai susceptibile la fagocitoză de către leucocite. În sens biochimic, bacteriotropinele acționează ca elemente de marcare și activare a sistemului defensiv celular, intensificând capacitatea macrofagelor de a recunoaște și distruge agenții patogeni.