#locutor

• alocutiv — Care se referă la destinatarul comunicării sau la persoana căreia i se adresează un enunț; caracteristic raportului de adresare directă. În lingvistica modernă și în tipologie, termenul descrie mărci gramaticale, pronume sau forme verbale speciale (cum ar fi formele de politețe sau indicii de alocuțiune) utilizate exclusiv pentru a semnala prezența și statutul social al interlocutorului în cadrul actului de vorbire.
• alocutor — Persoană care ia cuvântul, care adresează o alocuțiune sau un discurs unui auditoriu; emițătorul unui mesaj oral într-un act de comunicare direct. În corelație cu termenul 'alocutar' (destinatarul), alocutorul reprezintă subiectul vorbitor activ care inițiază interacțiunea verbală, selectează registrele stilistice și modelează enunțul conform intenției sale pragmatice.