#lexic bisericesc
- analoghisi — Termen arhaic, regional sau ecleziastic însemnând a citi, a recita sau a cânta fragmente din cărțile de cult aflate pe analoghion în timpul slujbelor religioase. Într-un sens mai larg și livresc, influențat de limba greacă, cuvântul putea însemna în trecut și a socoti, a calcula, a cumpăni sau a analiza cu atenție o situație ori a face o corelație structurală proporțională între mai multe elemente.
- analoghisire — Acțiunea de a analoghisi și rezultatul ei; procesul liturgic de citire, recitare sau cântare a textelor sfinte direct de pe pultul bisericesc (analoghion) în cadrul slujbelor ortodoxe. În sensul livresc și istoric extins, termenul denotă operațiunea de cumpănire, calculare, socotire sau analizare amănunțită a unei situații, a unor fapte ori a unui set de date corelate proporțional.
- analoghiu — Variantă fonetică arhaică sau regională pentru analoghion sau analog; pult înalt din lemn, cu blatul înclinat, utilizat în bisericile creștine răsăritene pentru susținerea cărților liturgice, a Evangheliei sau a icoanelor expuse spre cinstire. În documentele vechi și în graiul bisericesc popular, termenul definește acest element structural de mobilier ecleziastic în jurul căruia se desfășoară ritualurile de citire la strană.
- avecerne — Regionalism arhaic sau element verbal vechi utilizat în anumite graiuri bisericești sau comunități rurale izolate cu sensul de a săvârși, a citi sau a cânta slujba vecerniei; prin extensie, termenul putea însemna și a aduce mulțumire sau a se ruga la căderea serii. Înțelesul său este strâns legat de viața liturgică tradițională și de organizarea timpului zilnic în jurul rânduielilor mănăstirești.
- avecernie — Formă regională sau arhaică rară folosită în anumite graiuri bisericești pentru vecernie, slujba religioasă creștin-ortodoxă sau catolică ce se săvârșește seara, la apusul soarelui; marchează începutul liturgic al unei noi zile conform tradiției bizantine. În sens extins, termenul descrie perioada de amurg, căderea serii sau momentul din zi dedicat rugăciunii, reculegerii și liniștii sufletești în comunitățile monahale rurale.