#izomerie

• alelotrop — Care prezintă proprietatea de alelotropie; care se referă la substanțele chimice, compușii isomeri sau sistemele moleculare aflate în echilibru dinamic reciproc, unde o formă se transformă continuu în cealaltă în funcție de temperatură ori presiune. În biologie, termenul se aplică uneori și structurilor celulare care își schimbă orientarea sau tropismul în mod corelat, ca răspuns la stimuli externi coordonați.
• alelotropic — Care aparține sau se referă la alelotropism; caracterizat prin coexistența a două forme tautomere sau izomere în echilibru dinamic, transformându-se continuu și reciproc una în cealaltă în cadrul aceleiași faze. În sens structural molecular, descrie comportamentul instabil sau dependent de mediu al unor compuși ale căror legături chimice se reorganizează reversibil sub influența directă a temperaturii sau a presiunii ambientale.
• alelotropism — Fenomen chimic și fizic ce constă în coexistența a două forme izomere sau tautomere ale aceleiași substanțe într-un echilibru dinamic reversibil, astfel încât o formă se transformă continuu în cealaltă, raportul dintre ele fiind dependent de factori externi precum temperatura. Din punct de vedere structural, alelotropismul reprezintă o formă particulară de izomerie dinamică întâlnิตă frecvent în chimia organică avansată.
• aloizomerie — Tip particular sau formă atipică de izomerie în care substanțele chimice posedă aceeași formulă moleculară brută și aceleași legături fundamentale, dar diferă structural prin orientarea spațială, configurația geometrică a substituenților sau aranjamentul atomic alternativ. Acest fenomen determină diferențe semnificative în proprietățile fizice, chimice și biologice ale compușilor respectivi, fiind esențial în sinteza medicamentelor.
• anizomer — Izomer asimetric sau substanță compusă formată din molecule ale căror segmente ori grupări atomice nu prezintă un raport egal de simetrie geometrică, structurală ori de masă moleculară. Ca adjectiv, descrie o stare, o legătură chimică sau un proces macromolecular caracterizat prin inegalitatea componentelor sau segmentelor polimerice, determinând proprietăți fizico-chimice divergente.