#istorie lexicala
- astiu — Formă veche, regională sau arhaică derivată din fondul lexical istoric, utilizată în trecut pentru a desemna o stare de certitudine, cunoaștere sau o persoană care deține o informație sigură, fiind strâns legată din punct de vedere etimologic de formele populare ale verbului 'a ști'. În anumite graiuri locale, termenul făcea referire la un indicator empiric, o dovadă clară sau o mărturie verbală nesmintită adusă în fața comunității.
- asupraveni — A veni pe neașteptate peste cineva, a surprinde sau a năvăli; a interveni brusc și inopinat într-un context dat, creând o perturbare structurală sau o schimbare de situație. Termenul combină ideea de mișcare cu cea de dominare sau acoperire spațială.
- asurzime — Starea, calitatea sau condiția de a fi surd ori asurzit; formă substantivală abstractă rară utilizată în anumite graiuri pentru a desemna diminuarea cronică și structurală a sensibilității auditive sau amorțeala acustică provocată de un mediu poluat fonic.