#impas

• ambaras — Stare de încurcătură, jenă, dificultate, perplexitate sau ezitare profundă în care se află o persoană pusă în fața unei alegeri dificile sau a unei situații sociale delicate (din fr. embarras). În sens comportamental și structural, descrie un blocaj emoțional de scurtă durată sau o poziție incomodă, termenul fiind utilizat ca neologism literar asimilat în trecut în registrele cultivate ale limbii române.
• ananghie — Stare de mare strâmtoare, nevoie, lipsă materială acută sau dificultate extremă în care se află o persoană, o comunitate ori o instituție la un moment dat. În sens contextual extins, termenul descrie o situație critică, un impas financiar ori o încurcătură majoră din care se poate ieși doar cu eforturi deosebite sau cu ajutor extern, fiind utilizat frecvent în limba română în expresii legate de momentele de cumpănă ale vieții.
• aporetic — Care se referă la aporie, specific unei stări de îndoială teoretică, incertitudine conceptuală sau paradox logic; caracterizat prin prezența unor dificultăți raționale aparent insolubile. În filozofia antică, în special în dialogurile timpurii ale lui Platon, termenul descrie un mod de investigație ce conduce interlocutorii într-un impas intelectual, lăsând problema deschisă tocmai pentru a stimula reflecția critică profundă.
• aporetică — Doctrină, disciplină sau metodă filozofică ce se ocupă cu studiul, inventarierea și analiza sistematică a aporiilor, a paradoxurilor logice și a contradicțiilor teoretice din cadrul unui sistem de gândire; cercetare axată pe natura impasurilor conceptuale. Teoretizată inițial în școlile antice de dialectică, reprezintă un instrument critic esențial pentru deconstrucția axiomelor dogmatice și evidențierea limitelor rațiunii umane.
• aporie — Dificultate de ordin rațional, paradox logic sau impas teoretic aparent insolubil, care apare într-un raționament din cauza existenței unor argumente contradictorii dar la fel de bine fundamentate; nod conceptual nerezolvat. În filozofia antică greacă (de pildă, în paradoxurile lui Zenon sau în dialogurile lui Socrate), reprezintă stadiul de blocaj intelectual menit să demonstreze limitele gândirii dogmatice.