#igiena publica
- abataj — Locul de muncă dintr-o mină unde se extrag mineralele utile sau operațiunea de sacrificare a animalelor într-un abator. În medicina muncii, abatajul minier este intens studiat din cauza riscului major de pneumoconize (silicoză, antracoză) indus de inhalarea prafului industrial, iar în igiena publică, abatajul zootehnic implică reglementări stricte pentru prevenirea contaminării bacteriene a cărnii și controlul zoonozelor.
- abator — Unitate industrială specializată, dotată cu instalații adecvate pentru sacrificarea animalelor, prelucrarea cărnii și controlul veterinar al carcaselor. În igiena publică și epidemiologie, abatorul reprezintă un punct critic de control sanitar, fiind reglementat strict pentru prevenirea epidemiilor de trichineloză, salmoneloză, antrax sau encefalopatie spongiformă bovină (boala vacii nebune) și pentru eliminarea deșeurilor biologice.
- abatoriu — Termen arhaic utilizat ca adjectiv pentru a descrie tot ceea ce aparține, este legat de sau provine de la un abator ori dintr-un spațiu de sacrificare a animalelor. În vechile regulamente sanitare și manuale de igienă din secolul al XIX-lea, se folosea pentru a defini normele, reziduurile sau taxele aferente activităților de tăiere a vitelor.
- abețadar — Variantă regională veche pentru cuvântul 'abecedar' (carte de citire pentru începători, manual elementar), utilizată în Transilvania și Banat în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În contextul istoriei medicinei și igienei publice, termenul făcea referire și la broșurile elementare sau ghidurile primare de sănătate distribuită în școlile rurale, care învățau populația alfabetizată regulile de bază ale igienei corpului, prevenirea holerei și vaccinarea anti-variolică.
- aeroscopie — Metodă științifică, tehnică sau investigație de laborator ce constă în examinarea, observarea și analiza proprietăților fizice, biologice sau a impurităților din aerul atmosferic prin intermediul aparatelor optice. Această disciplină structurală permite identificarea microparticulelor, bacteriilor și compușilor poluanți suspendați în straturile inferioare ale troposferei, oferind date esențiale pentru meteorologia aplicată și igiena publică.
- antimefitic — Care distruge, absoarbe, neutralizează sau elimină mefitele (gazele toxice, rău mirositoare sau asfixiante emanate de substanțele în descompunere, mlaștini, haznale ori galerii subterane); substanță chimică ori amestec de dezinfectanți folosit pentru purificarea atmosferei în medii insalubre. În sens structural, acționează prin legarea moleculară sau oxidarea compușilor cu sulf și azot, neutralizând vaporii periculoși.
- asanator — Dispozitiv, agent, factor sau substanță care efectuează o asanare, contribuind la purificarea unui mediu, la eliminarea focarelor de infecție sau la asanarea financiară a unei instituții. Ca adjectiv, descrie orice element care are proprietatea sau capacitatea de a curăța, de a însănătoși ori de a readuce o structură la o stare normală de funcționare.