#hipofiza

• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• acromegalică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegalic'; definește o persoană de sex feminin sau o manifestare fizică afectată de această disfuncție neuroendocrină. Simptomatologia la femei cuprinde, pe lângă modificările faciale și scheletice, asocieri frecvente cu hipertensiunea arterială secundară și modificări ale vocii.
• acromegalie — Boală neuroendocrină cronică provocată de o hipersecreție patologică de hormon de creștere (somatotrop) și de factor de creștere de tip insulinic (IGF-1) la vârsta adultă, după sudarea cartilajelor de conjugare epifizare. Afecțiunea se caracterizează prin mărirea exagerată a extremităților scheletice (mâini, picioare), hipertrofia oaselor feței (prognatism, proeminența arcadelor orbitale), îngroșarea țesuturilor moi, macroglosie și disfuncții cardiace sau metabolice severe secundare.
• acromicrie — Condiție clinică patologică rară, considerată opusul acromegaliei, caracterizată prin dimensiunile neobișnuit de mici și dezvoltarea insuficientă a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței). Acest sindrom structural este provocat cel mai adesea de disfuncții hipofizare congenitale, leziuni ale diencefalului sau tulburări severe de secreție ale hormonilor trofici în perioada de creștere.
• ACTH — Acronim internațional pentru hormonul adrenocorticotrop (sau corticotropină), un hormon peptidic secretat de glanda hipofiză anterioară. Rolul său structural principal este de a stimula producția și secreția de hormoni glucocorticoizi (în special cortizol) de către cortexul glandelor suprarenale. Monitorizarea nivelului de ACTH din sânge este esențială în diagnosticarea tulburărilor axului hipotalamo-hipofizo-suprarenalian, cum ar fi boala Addison sau sindromul Cushing.
• activină — Complex proteic celular și hormon peptidic din superfamilia factorului de creștere transformator beta (TGF-beta), cu rol structural în reglarea ciclului menstrual, proliferarea celulară, apoptoză, diferențierea țesuturilor și secreția de hormon foliculostimulant (FSH) de către glanda hipofiză. Acest agent biochimic coordonează rețele complexe de semnalizare intercelulară în organismele mamiferelor.
• adenohipofiză — Lobul anterior și intermediar al hipofizei (glanda pituitară), având o structură epitelial-glandulară distinctă de neurohipofiză; este responsabilă pentru sinteza și secreția majorității hormonilor trofici esențiali, cum ar fi hormonul de creștere (STH), prolactina, ACTH, TSH, LH și FSH. Această componentă structurală reglează activitatea metabolică și homeostazia întregului sistem endocrin prin mecanisme complexe de feedback.
• adenom — Formă de tumoră benignă care se dezvoltă structural din celulele epiteliale ale unei glande sau din țesuturi ce prezintă structuri glandulare. Deși nu este de natură canceroasă și nu metastazează, un adenom poate provoca probleme clinice semnificative prin comprimarea organelor vecine ori prin secreția excesivă și necontrolată de hormoni, așa cum se întâmplă în cazul glandelor endocrine.
• antehipofiză — Lobul anterior al glandei hipofize (glanda pituitară), de origine ectodermică, cu structură glandulară epitelială înalt specializată; adenohipofiză. Această componentă majoră a sistemului endocrin sintetizează și secretă în fluxul sangvin hormoni tropi fundamentali care controlează creșterea somatică, funcția tiroidiană, activitatea glandelor suprarenale și dinamica aparatului reproducător, fiind reglată direct de neurohormonii hipotalamici.
• antehipofizar — Care aparține antehipofizei (lobul anterior al glandei pituitare) sau care este secretat de aceasta; adenohipofizar. Termenul descrie structuri celulare, procese vasculare sau hormoni specifici (precum STH, ACTH, TSH, FSH, LH) responsabili de reglarea activității altor glande endocrine și a metabolismului general.
• apituitarism — Sindrom clinic sever caracterizat prin absența totală a funcției sau a secreției hormonale a glandei pituitare (hipofiza), reprezentând o formă extremă de panhipopituitarism. Această afecțiune poate fi de natură congenitală ori dobândită în urma distrugerii chirurgicale, tumorale sau vasculare a glandei, determinând prăbușirea sistemelor endocrine secundare (tiroidă, suprarenale, gonade).