#fagocitoza

• amebă — Organism microscopic unicelular din clasa protozoarelor, caracterizat printr-o formă instabilă, corp gelatinos și prin capacitatea de a emite prelungiri citoplasmatice temporare numite pseudopode (sau piciorușe false). Aceste structuri dinamice sunt utilizate de organism atât pentru deplasare, cât și pentru capturarea hranei (bacterii, alge) prin procesul de fagocitoză, trăind în medii acvatice dulci ori marine, sau ca parazit în corpul animalelor și al omului.
• amibocit — Celulă migratoare liberă, cu mișcări amibiene, întâlnită în sângele, hemolimfa sau țesuturile interstițiale ale multor animale nevertebrate (cum sunt spongierii, celenteratele sau moluștele); are o structură flexibilă și îndeplinește funcții fundamentale de digestie intracelulară, transport al nutrienților, excreție și apărare imunitară prin fagocitoză.
• autofagocitoză — Proces celular de înglobare și digerare a propriilor elemente structurale sau citoplasmatice (cum ar fi mitocondriile sau reticulul endoplasmic) în interiorul unor vacuole autofagice speciale. Deși adesea utilizat ca sinonim pentru autofagie, termenul subliniază componenta mecanică și morfologică de invaginare, sechestrare și endocitoză internă a materialului celular de către membranele interne.
• bacteriopexie — Fenomen biologic constând în fixarea, captarea sau reținerea bacteriilor de către anumite celule (în special macrofage și histiocite) sau organe cu rol fagocitar, fără ca acestea să fie neapărat distruse imediat. În sens imunitar, bacteriopexia reprezintă o etapă esențială de epurare a fluxului sangvin și limfatic, prin care corpul izolează temporar focarele infecțioase și previne diseminarea sistemică a microbilor.
• bacteriotropină — Substanță anticorp specifică (sau opsonină modificată) prezentă în serul imun, capabilă să se fixeze pe suprafața bacteriilor pentru a le modifica peretele celular, făcându-le mult mai susceptibile la fagocitoză de către leucocite. În sens biochimic, bacteriotropinele acționează ca elemente de marcare și activare a sistemului defensiv celular, intensificând capacitatea macrofagelor de a recunoaște și distruge agenții patogeni.