#exegeza
- anagogă — Metodă sau proces spiritual și hermeneutic prin care sufletul ori mintea este ridicată de la înțelegerea lucrurilor materiale, literale sau pământești către contemplarea adevărurilor divine, mistice și cerești; interpretare spirituală superioară. În exegeza biblică clasică, reprezintă al patrulea sens al Scripturii (sensul anagogic), orientat structural spre realitățile escatologice, viața veșnică și destinul ultim al umanității.
- anagogic — Care se referă la anagogă sau anagogie; care are caracterul unei interpretări spirituale superioare, mistice sau escatologice, menite să ridice mintea de la înțelesul literal la cel divin. În teoria literară (cum ar fi cea a lui Northrop Frye) și în patristică, definește un mod de lectură structural în care textul este privit ca un simbol al unității cosmice totale sau al adevărurilor spirituale supreme.
- anagogie — Metodă de interpretare mistică sau spirituală a unui text sacru ori literar, prin care înțelesul literal sau istoric este ridicat structural spre contemplarea realităților divine, eterne și escatologice. În hermeneutica biblică tradițională (patristică și medievală), reprezintă ultimul și cel mai înalt dintre cele patru sensuri ale Scripturii, fiind axat pe prefigurarea Împărăției Cerurilor, a vieții de dincolo și a destinului spiritual ultim al sufletului uman.