#divinitate
- antropopatism — Concepție teologică sau doctrină religioasă care atribuie lui Dumnezeu, zeităților ori spiritelor supranaturale sentimente, pasiuni, afecte și reacții emoționale specific umane, precum mânia, gelozia, regretul sau bucuria. În exegeza biblică, acest fenomen conceptual este interpretat ca o formă de acomodare lingvistică necesară pentru a face inteligibile acțiunile divine minții omenești limitate.
- ateu — Persoană care nu crede în existența lui Dumnezeu, a divinităților sau a oricărei forțe supranaturale; adept al ateismului. Ca adjectiv, termenul califică o idee, un discurs, o filozofie sau o societate care neagă ori exclude complet factorul divin din explicarea lumii și a originilor universului.
- atotputință — Putere absolută, nelimitată și universală; însușirea de a putea înfăptui orice, asociată în mod tradițional divinității sau unei forțe supreme cosmice. Din perspectivă filozofică, termenul descrie o capacitate totală de manifestare și control asupra realității, dincolo de limitele legilor fizice sau umane.
- atotrăbdător — Care dă dovadă de o răbdare nemăsurată, nesfârșită și neclintită; capabil să îndure orice suferință, încercare sau nedreptate fără să se răzvrătească. Folosit adesea ca epitet religios pentru divinitate, sfinți sau martiri, termenul descrie o virtute morală supremă bazată pe toleranță absolută și compasiune profundă.