#disonanta

• aloempatie — Formă atipică sau direcționată diferit a rezonanței emoționale în care un individ experimentează stări afective transferate sau induse de un mediu străin ori de un grup cu valori complet opuse propriei structuri psihologice. În neuropsihologia experimentală, termenul descrie procesul prin care rețelele de neuroni-oglindă procesează și integrează răspunsuri empatice care contravin asocierilor afective native ale subiectului, forțând o restructurare cognitivă tranzitorie.
• apogiatură — Notă muzicală secundară de ornamentație, fără valoare temporală proprie în măsură, care precedă o notă principală lungă și se execută rapid, luând o parte din valoarea de timp a acesteia; ornament melodic cu rol expresiv. Această structură armonică creează o disonanță pasageră urmată imediat de o rezolvare consonantă pe sunetul de bază, fiind specifică stilului baroc și clasic.
• atonal — Care nu aparține unei anumite tonalități, caracterizat prin absența unui centru tonal de referință (tonica) și a regulilor armonice tradiționale bazate surse majore și minore. În muzica modernă, termenul descrie compozițiile în care toate cele douăsprezece sunete ale octavei sunt tratate ca fiind perfect egale din punct de vedere ierarhic, generând o disonanță structurală asumată.
• atonalitate — Proprietatea sau caracterul unui sistem muzical sau al unei compoziții de a fi atonală; absența conștientă și structurală a unei tonalități tradiționale, a ierarhiei funcționale dintre treptele gamei și a unui centru polar stabil (tonica). În estetica muzicală a avangardei secolului XX, atonalitatea reprezintă starea de emancipare totală a disonanței, oferind fiecărui sunet cromatic o pondere arhitecturală perfect egală.
• autoiluziona — A-și crea singur iluzii desarte, a se hrăni cu speranțe neîntemeiate sau a se amăgi în mod voluntar ori inconștient cu privire la realitatea înconjurătoare sau la propria persoană. În psihologia comportamentală, procesul reflectă un mecanism de apărare al egoului prin care mintea distorsionează faptele obiective pentru a evita disonanța cognitivă, suferința emoțională sau confruntarea cu un adevăr dureros.
• autoiluzionat — Care își creează singur iluzii desarte și refuză să vadă adevărul; aflat într-o stare de amăgire de sine conștientă sau inconștientă cu privire la realitatea faptelor obiective. Termenul descrie o persoană care a căzut victimă propriilor mecanisme defensive de distorsionare a realității sau un sistem de credințe clădit pe premise false acceptate de bunăvoie.
• autojustifica — A-și găsi sau a-și fabrica singur scuze, motive raționale ori pretexte morale pentru a-și apăra, legitima și disculpa propriile greșeli, decizii discutabile sau comportamente nepotrivite; a reduce disonanța cognitivă prin justificarea propriilor acțiuni în fața propriei conștiințe ori a societății. În psihologia clinică, verbul descrie un mecanism defensiv defensiv de raționalizare prin care individul refuză să își asume vinovăția directă, cosmetizând realitatea pentru a-și păstra intactă stima de sine.
• autojustificare — Actul, procesul sau tendința de a-și găsi ori de a-și construi singur argumente, scuze sau motive raționale menite să legitimeze, să apere sau să disculpe propriile acțiuni, erori ori decizii controversate. În psihologia cognitivă, reprezintă o strategie defensivă inconștientă utilizată pentru reducerea disonanței cognitive, permițându-i individului să își alinieze comportamentele discutabile cu propria imagine de sine pozitivă și să evite sentimentele de vinovăție.
• automistificare — Actul, procesul sau tendința de a se amăgi ori de a se înșela singur; construirea inconștientă sau deliberată a unor iluzii, mituri personale ori scenarii false menite să mascheze adevărul obiectiv despre propriile defecte, eșecuri sau realități exterioare. În psihologia cognitivă și în existențialism, reprezintă un mecanism defensiv complex asociat cu conceptul de rea-credință, prin care individul își distorsionează propria conștiință pentru a diminua anxietatea, vinovăția sau disonanța cognitivă fără a înfrunta faptele reale.