#demonstratie

• apagogic — Care aparține apagogiei sau demonstrației indirecte, care se bazează pe reducerea la absurd; tip de raționament logic structural prin care adevărul unei teze este demonstrat evidențiind caracterul fals, contradictoriu sau imposibil al consecințelor tezei opuse.
• apagogie — Formă de demonstrație indirectă prin care adevărul unei teze se stabilește dovedind falsitatea tezei contradictorii (reducere la absurd). Acest procedeu structural invers constă în a accepta provizoriu contrariul afirmației pe care vrem să o demonstrăm, arătând apoi că această presupunere duce la consecințe logic inacceptabile, absurde ori imposibile.
• apodixă — Demonstrație logică perfectă, riguroasă și incontestabilă, care conduce la un adevăr necesar și universal; dovada absolută obținută prin deducție rațională pură. Spre deosebire de o simplă argumentare empirică, o apodixă nu lasă loc presupunerilor, reprezentând fundamentul certitudinii științifice matematice.
• argumentare — Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei teze, opinii sau demonstrații; proces logico-retoric complex prin care un vorbitor sau autor selectează, organizează și prezintă dovezi, fapte, raționamente și premise valide cu scopul de a demonstra adevărul ori falsitatea unei propoziții și de a convinge, persuada sau influența auditoriul ori partenerul de dialog. În sens academic, reprezintă structura discursivă fundamentală în cercetarea științifică, eseistică și dezbaterea juridică.