#codul civil vechi

• aplicațiune — Formă arhaică sau variantă lexicografică istorică pentru substantivul feminin 'aplicație'; reprezintă acțiunea de a pune în practică o lege, un principiu teoretic, o metodă administrativă ori o pedeapsă juridică. Această formă structurală reflectă direct influența etimologică latină și franceză din perioada de modernizare timpurie a textelor juridice și academice românești din secolul al XIX-lea.
• avuare — Acțiunea de a avua și rezultatul ei; recunoaștere oficială, mărturisire formală sau admitere a unei stări de fapt, a unei obligații contractuale ori a valabilității unui înscris în fața unei instanțe de judecată. Acest termen juridic de sorginte franceză a fost utilizat în legislația și procedurile civile din secolul al XIX-lea, desemnând validarea consensuală a unei pretenții exprimate de partea adversă.