#ciobanesc

• aidău — Termen regional rar întâlnit în graiurile transilvănene sau maramureșene, folosit în trecut pentru a desemna un tip de strigăt tărăgănat, o hăulitură lungă sau un refren onomatopeic intercalat în cântecele ciobănești și de haiducie. Structura sa fonetică servea ca semnal de comunicare peste văi sau ca marcă a stărilor de jale și dor în cadrul liricii orale tradiționale.
• alsacian — Care aparține Alsaciei sau locuitorilor săi, care este specific acestei regiuni europene; locuitor nativ din Alsacia. Ca substantiv neutru (lingvistică), definește dialectul germanic vorbit tradițional în această zonă; în zoologie, este utilizat istoric pentru a desemna ciobănescul alsacian (o varietate sau denumire alternativă britanică pentru ciobănescul german).
• amunte — Formă adverbială regională utilizată în anumite zone montane pentru a indica direcția spre culmea muntelui, în susul pantei sau spre izvoarele unui râu. Funcționează ca un antonim pentru termenul 'avale' sau 'ajos', fiind un element de orientare spațială specific comunităților de păstori și tăietori de lemne.