#boltă
- apsidal — Care aparține unei apside, privitor la o apsidă sau care are forma unei structuri apsidale; element arhitectural boltit sau semicircular specific altarului bisericilor creștine. În astronomia aplicată structural, termenul descrie linia imaginară ce unește punctele cele mai îndepărtate ori cele mai apropiate de centrul de atracție din traiectoria eliptică a unui corp ceresc.
- arc — Armă albă străveche pentru aruncarea săgeților, formată dintr-o vargă elastică curbată și o coardă întinsă strâns între capete. În geometrie, reprezintă o porțiune continuă dintr-o curbă sau dintr-un cerc delimitată de două puncte. În fizică și tehnică, este un element elastic elastic (arc elicoidal, arc în foi) destinat să amortizeze șocurile sau să stocheze energie mecanică. În arhitectură, reprezintă o structură de rezistență curbată care sprijină o boltă sau un zid.
- arcadă — Structură arhitecturală de rezistență formată dintr-un arc și elementele sale de sprijin (stâlpi, coloane), folosită pentru a susține o boltă, un zid sau ca element decorativ. În anatomie, desemnează o formațiune osoasă, vasculară sau nervoasă în formă de arc (cum este arcada sprâncenară ori arcada dentară). În geografie, reprezintă o deschidere naturală curbată formată prin eroziune în stâncă.
- archivoltă — Element decorativ sau profilatură ornamentală proeminentă (muldură) care îmbracă și subliniază fața exterioară a unei arcade sau a unui arc de boltă de-a lungul curburii sale. În arhitectura clasică, romanică și gotică, archivolta este adesea alcătuită din mai multe benzi concentrice sculptate artistic, având rolul vizual de a pune în valoare deschiderea unui portal sau a unei ferestre monumentale.
- astrognozie — Ramură istorică și descriptivă a astronomiei practice care se ocupă cu identificarea, numirea și cartografierea constelațiilor, precum și cu recunoașterea poziției pe cer a principalelor stele și corpuri cerești vizibile cu ochiul liber sau cu instrumente rudimentare. Spre deosebire de astrofizica modernă, acest domeniu clasic se concentrează pe aspectul orientării pe bolta cerească, pe studiul hărților stelare tradiționale și pe nomenclatură.
- astroscopie — Metodă sau tehnică rară și descriptivă de observare directă și examinare vizuală continuă a corpurilor cerești fără înregistrare grafică ori fotografică automată. În sens istoric, termenul se referea la studiul calitativ al fenomenelor stelare realizat prin simpla privire prin ocularul telescoapelor, fiind înlocuit în epoca modernă de spectroscopie și astrofotografie.