#auace

• auace — Denumire arhaică și regională atribuită unei specii de ciuperci sălbatice sau, în anumite micro-zone dialectale, unei plante ierboase din flora spontană utilizată în trecut în medicina populară empirică. Termenul face parte din lexicul etnobotanic rural conservat doar în comunitățile izolate, fiind strâns legat de credințele magice și remediile tradiționale aplicate pentru tratarea afecțiunilor dermatologice sau ca antiinflamator.
• auacea — Forma articulată hotărât la singular a substantivului 'auace'; plantă medicinală sălbatică sau ciupercă din flora spontană, specifică unei anumite zone rurale, evidențiată într-un context precis. În tradiția populară, utilizarea formei articulate denotă o referire directă la specia folosită ca remediu empiric consacrat într-o gospodărie sau într-o rețetă de leac de mult uitată.
• auaci — A strânge, a aduna sau a recolta plante medicinale ori ciuperci sălbatice (în special specia numită 'auace') din flora spontană; a căuta cu atenție ierburi de leac prin poieni sau zone muntoase ascunse. În sens extins și rar întâlnit în graiurile pastorale, termenul poate descrie și acțiunea de a tămădui sau de a obloji o rană folosind exclusiv remedii verzi culese proaspăt din natură.
• auacia — Formă flexionară regională sau variantă articulată hotărât a termenului etnobotanic 'auace' (sau 'auacia'); plantă erbacee rară din flora spontană sau ciupercă sălbatică utilizată în vechime ca remediu empiric. În graiurile arhaice din anumite micro-zone carpatice, articularea specifică indică exemplarul unic sau tipul de iarbă de leac cules într-un moment ritualic precis pentru vindecarea bolilor de piele.