#aromana

• armână — Femeie care face parte dintr-o ramură istorică a românilor din sudul Dunării (aromâni), stabilită în diverse regiuni din Peninsula Balcanică și România; (ca substantiv inanimat) idiomul, graiul sau dialectul aromân vorbit de această populație; (ca adjectiv) care aparține aromânilor, privitor la cultura, limba sau tradițiile acestui grup etnic.
• armancă — Termen rar sau regional utilizat pentru a desemna o femeie de origine aromână (machedoancă) ori vorbitoare a dialectului aromân. În context cultural și istoric, cuvântul reflectă autoidentificarea lingvistică a populațiilor din ramura sud-dunăreană a românității, punând în evidență păstrarea tradițiilor neamului, a portului specific și a structurilor sociale patriarhale de-a lungul generațiilor.
• armânește — În limba sau dialectul aromânilor (armânilor); în felul, după obiceiul sau maniera aromânilor. Termenul se folosește cel mai frecvent în structuri verbale legate de comunicare pentru a indica utilizarea graiului nativ neo-latin sud-dunărean, dar și pentru a descrie adoptarea unui comportament specific acestei comunități.
• aromân — Persoană care face parte dintr-o populație românească (macedoromâni) stabilită istoric în sudul Peninsulei Balcanice (în Macedonia, Albania, Grecia și Bulgaria) și parțial în România (în special în Dobrogea). Ca adjectiv, termenul se referă la această populație, la limba, dialectul, cultura, tradițiile și obiceiurile sale specifice, reprezentând o ramură distinctă și conservatoare a românității sud-dunărene.
• aromână — Forma de feminin singular a substantivului și adjectivului 'aromân', desemnând o femeie care aparține acestei populații romanice sud-dunărene sau orice realitate asociată ei. Ca substantiv feminin propriu și autonom, termenul definește limba aromână (sau dialectul aromân al limbii române comune), o limbă neolatină arhaică și conservatoare vorbită de comunitățile istorice de macedoromâni din Peninsula Balcanică.
• aromânaș — Formă diminutivală, hipocoristică și adesea afectuoasă pentru un aromân (în special un copil, un băiat tânăr sau un flăcău macedoromân). Termenul este utilizat în graiul popular, în poezii tradiționale sau în cadrul comunității pentru a exprima simpatia, atașamentul familial, apartenența culturală sau o notă de familiaritate caldă în relațiile sociale de zi cu zi.
• aromânesc — Care aparține aromânilor, privitor la aromâni sau specific culturii, dialectului și tradițiilor macedoromâne; reprezentativ pentru comunitățile de români sud-dunăreni din Peninsula Balcanică. Adjectivul descrie caracterul unic al acestui idiom neolatin arhaic și al elementelor de folclor, port și organizare socială păstrate de-a lungul secolelor.
• aromânește — În limba aromână, în felul aromânilor; aidoma obiceiurilor, graiului sau comportamentului specific macedoromânilor. Adverbul este utilizat cu precădere pentru a descrie actul comunicării verbale ('a vorbi aromânește') sau desfășurarea unor ritualuri sociale conform datinilor ancestrale din comunitate.