#aristotelic

• antepredicamente — Concepte, definiții preliminare sau reguli logice fundamentale stabilite ca preambul înaintea expunerii categoriilor sau a predicamentelor propriu-zise. În tradiția filozofică aristotelică și scolastică (referitor la tratatul 'Categoriile' de Aristotel), aceste elemente analizează distincțiile lingvistice și ontologice cruciale (cum ar fi termenii univoci, echivoci și paronimi), oferind instrumentele structurale necesare pentru clasificarea corectă a formelor de existență și gîndire.
• Aristotele — Variantă onomastică sau formă lingvistică regională/arhaică folosită pentru a desemna pe Aristotel, unul dintre cei mai mari filozofi ai Greciei Antice, discipol al lui Platon și mentor al lui Alexandru cel Mare. Gânditor sistemic, el a fondat Liceul din Atena și a pus bazele formale ale logicii, metafizicii, eticii, politicii și biologiei, opera sa structurală influențând profund întreaga cultură occidentală și islamică medievală.
• aristotelic — Care ține de Aristotel sau de aristotelism; aristotelian. Adjectivul califică un concept, un argument, un text sau un discipol care urmează fidel metodele analitice și sistematice instituite de filosoful din Stagira în cadrul Liceului antic.
• aristotelician — Care aparține filozofiei sau metodelor lui Aristotel, privitor la aristotelism; adept masculin al doctrinei aristotelice. În sens larg, descrie un mod de gândire riguros, empiric și analitic, bazat pe observarea sistematică a realității și pe utilizarea logicii formale deductive pentru structurarea cunoașterii umane.
• aristoteliciană — Forma de feminin pentru aristotelician; adjectiv care descrie o operă, o teorie, o metodă ori o abordare conceptuală ce urmează principiile doctrinei lui Aristotel; adeptă feminină a sistemului peripatetic. În analizele academice, termenul se aplică adesea pentru a califica logica, fizica sau etica dezvoltate istoric pe baza scrierilor filosofului grec.