#amplifier
- amplidină — Generator electric special de curent continuu, cu reacție de indus, utilizat ca amplificator electromagnetic de putere în sistemele automate de reglare și acționare electrică. Acest dispozitiv utilizează fluxul magnetic al curentului de scurtcircuit din indus pentru a obține un coeficient de amplificare extrem de ridicat, permițând controlul unor puteri mari de ieșire cu ajutorul unor semnale electrice de comandă foarte mici.
- amplificator — Aparat, dispozitiv electronic sau ansamblu tehnic care mărește puterea, tensiunea ori intensitatea unui semnal electric, acustic sau luminos primit la intrare, utilizând energie de la o sursă externă; ca adjectiv, descrie orice element sau factor care sporește ori intensifică un efect, o stare sau un fenomen fizic sau social.
- amplifier — Termen neologic preluat din terminologia tehnică internațională (engleză / franceză) folosit pentru a desemna un amplificator electronic, o stație de putere sau un dispozitiv electroacustic destinat măririi amplitudinii semnalelor sonore sau electrice. În jargonul muzical curent și în industria echipamentelor audio de înaltă fidelitate (Hi-Fi), cuvântul este utilizat frecvent ca atare pentru a specifica modulele de amplificare dedicate chitărilor sau sistemelor de sonorizare profesionale.
- amplituner — Aparat electronic complex de înaltă fidelitate care reunește structural într-o singură carcasă un receptor radio (tuner) și un amplificator audio de putere. Acest dispozitiv permite selectarea, recepționarea și decodificarea posturilor de radio transmise pe unde ultrascurte sau medii, asigurând în același timp amplificarea semnalului acustic și distribuirea lui eficientă către un sistem modular de boxe.
- audiofon — Aparat sau dispozitiv acustică de mici dimensiuni utilizat în trecut pentru amplificarea sunetelor, destinat sprijinirii persoanelor cu deficiențe auditive parțiale; precursor mecanic sau electromecanic al aparatului auditiv modern. În fizica aplicată veche, termenul putea descrie, de asemenea, o membrană sau un instrument de captare a vibrațiilor sonore prin contactul direct cu oasele craniului sau ale danturii pentru a transmite undele către urechea internă.
- audiofrecvență — Frecvență a unei unde acustice sau a unui semnal electric alternativ care se încadrează în spectrul perceptibil de către urechea umană normală, situat între limitele aproximative de 20 Hz și 20.000 Hz; frecvență acustică. În ingineria electronică, termenul definește banda de oscilații prelucrată de amplificatoare, mixere și difuzoare pentru a reproduce fidel sunetele naturale sau muzica.
- audiomat — Aparat sau dispozitiv electronic conceput pentru redarea automată sau secvențială a unor înregistrări sonore predefinite; automat de sunet. În industria echipamentelor de înaltă fidelitate (hi-fi), termenul este asociat și cu mărci de amplificatoare audio高端 (pe lămpi sau hibrizi), recunoscute pentru procesarea pură și automatizată a semnalelor acustice fără intervenții distorsionante.