#aminoacizi

• amină — Compus organic structural derivat teoretic sau practic din amoniac, prin înlocuirea unuia, a două sau a tuturor celor trei atomi de hidrogen cu radicali hidrocarbonați (alchil sau aril). În funcție de numărul atomilor de hidrogen înlocuiți, aminele se clasifică în primare, secundare și terțiare, având un caracter bazic și jucând un rol biologic și industrial crucial (de la aminoacizi și neurotransmițători până la coloranți și medicamente).
• amino — Element prim de compunere savantă (prefixoid) utilizat în nomenclatura chimică internațională pentru a indica prezența grupei funcționale monovalente (-NH2), derivată din amoniac, în structura unui compus organic. Ca adjectiv invariabil, se folosește în biochimie pentru a desemna compuși fundamentali, cum sunt aminoacizii, care stau la baza sintezei proteinelor din toate organismele vii.
• aminoacetic — Care derivă din acidul acetic prin substituirea unui atom de hidrogen din gruparea metil cu o grupare amino. Termenul se folosește aproape exclusiv în sintagma 'acid aminoacetic', denumirea sistematică pentru glicină (sau glicocola), cel mai simplu aminoacid alifatic natural, constituent structural de bază al proteinelor animale, utilizat în medicină ca nutrient și în industrie ca soluție tampon.
• aminoacid — Compus organic cu funcțiune mixtă, care conține în molecula sa una sau mai multe grupări amino (-NH2) și grupări carboxil (-COOH). Acești compuși structurali sunt unitățile fundamentale din care sunt alcătuite proteinele, fiind clasificați în esențiali (care nu pot fi sintetizați de organism și trebuie aduși prin alimentație) și neesențiali, jucând un rol crucial în metabolismul celular, sinteza enzimatică și transmiterea impulsurilor nervoase.