#alogamie

• alautogamie — Fenomen biologic sau strategie reproductivă mixtă întâlnită la anumite specii de plante cu flori, caracterizată prin capacitatea structurală de a realiza concomitent sau alternativ atât polenizarea încrucișată (alogamie), cât și auto-polenizarea (autogamie), în funcție de condițiile de mediu, prezența vectorilor polenizatori sau stadiul de maturitate al organelor sexuale. Acest mecanism flexibil asigură adaptabilitatea maximă și succesul reproductiv al populației vegetale în habitate instabile.
• alelogamie — Fenomen biologic sau modalitate de reproducere întâlnită la plante, constând în polenizarea încrucișată între indivizi diferiți aparținând aceleiași specii; fecundare reciprocă. Din punct de vedere structural, alelogamia asigură menținerea heterozigotismului și recombinarea genetică, fiind un mecanism evolutiv crucial care sporește viabilitatea și adaptabilitatea descendenților în comparație cu autopolenizarea.
• alocarp — Termen care descrie un organism vegetal, un fruct sau un sistem de reproducere rezultat în urma fertilizării încrucișate (alogamie), adică prin polenizarea cu polen provenit de la o altă floare sau de la un alt individ din aceeași specie. În sens structural, definește structurile carpice sau fructele a căror dezvoltare genetică depinde strict de aportul extern de material polinic, asigurând o variabilitate genetică ridicată.
• alocarpie — Formare a fructelor în urma unei polenizări încrucișate (alogamie), proces biologic structural prin care ovulul unei flori este fecundat cu polen provenit de la o altă floare a aceleiași specii. Acest fenomen garantează o diversitate genetică ridicată și o viabilitate sporită a semințelor rezultate.
• alogam — Termen care descrie un organism vegetal sau o specie de plante care se reproduce exclusiv sau predominant prin fertilizare încrucișată (alogamie), adică prin unirea gameților proveniți de la indivizi diferiți. În sens structural, plantele alogame au dezvoltat mecanisme morfologice și fiziologice adaptive complexe (cum ar fi auto-incompatibilitatea, dioecia sau protandria) pentru a preveni autopolenizarea și a asigura o diversitate genetică ridicată.
• alogamie — Fenomen biologic și mod de reproducere al plantelor caracterizat prin polenizare încrucișată; proces prin care ovulele unei flori sunt fecundate de polenul provenit de la o altă floare a aceluiași exemplar ori de la un alt individ din aceeași specie. Alogamia reprezintă motorul evolutiv principal în regnul vegetal, asigurând un flux constant de gene noi și o rezistență sporită în fața bolilor.
• alosperm — Despre semințe sau plante: sămânță formată în urma polenizării încrucișate (alogamiei), având un embrion cu material genetic combinat de la doi genitori distincți; ca adjectiv, descrie structura sau țesutul seminal rezultat din fertilizarea exogenă, caracterizat printr-o variabilitate genetică sporită și adaptabilitate superioară față de semințele rezultate din autofecundare.
• autoalogamie — Termen de specialitate biologică ce definește capacitatea adaptativă sau fenomenul prin care o specie de plante combină structural autogamia (autopolenizarea) cu alogamia (polenizarea încrucișată); strategie reproductivă flexibilă ce permite plantelor să recurgă la fecundarea cu polen propriu în absența vectorilor de polenizare externi, menținând totodată capacitatea de hibridare genetică.