#algebraic

• algebraic — Care aparține algebrei, privitor la algebră; care se bazează pe principiile, regulile sau operațiile specifice algebrei. În matematică, termenul caracterizează structuri, ecuații, numere sau varietăți exprimate prin polinoame și operații aritmetice finite, fiind utilizat în opoziție cu elementele transcendente pentru a defini sisteme deductive riguroase în spațiile vectoriale și topologice.
• algebric — Variantă ortografică acceptată istoric sau folosită ca sinonim perfect pentru termenul 'algebraic'; care aparține algebrei, bazat pe regulile, metodele sau ecuațiile specifice acestei ramuri a matematicii. Deși normele actuale ale limbii române literare recomandă utilizarea formei 'algebraic', varianta 'algebric' apare frecvent în manualele tehnice mai vechi sau în traduceri științifice directe pentru a caracteriza calculele simbolice.
• algebricește — Din punct de vedere algebric; prin metode, reguli sau operații specifice algebrei. În rezolvarea problemelor de matematică, advebul descrie acțiunea de determinare a unei soluții folosind ecuații, polinoame, matrice sau calcul simbolic structural, în opoziție directă cu rezolvarea geometrică, grafică sau pur aritmetică.
• antilogaritm — Număr a cărui valoare logaritm într-o anumită bază dată este egală cu un număr considerat; operația inversă logaritmării, reprezentând de fapt ridicarea bazei la puterea indicată de logaritm. În sens structural și funcțional, dacă logaritm în baza b din x este egal cu y, atunci antilogaritmul lui y în baza b este egal cu x, fiind utilizat istoric în calculele numerice complexe realizate cu tabele.