#afimie
- afimia — Formă particulară de afazie motorie caracterizată prin pierderea totală sau parțială a capacității de a executa mișcările articulate necesare vorbirii, deși centrii receptori, înțelegerea limbajului scris și vorbit, precum și aparatul vocal periferic rămân intacte. În neurologia clinică, afimia este cauzată de lețiuni focale la nivelul lobului frontal stâng, împiedicând coordonarea motorie a cuvintelor.
- Anafimie — Formă rară de tulburare de limbaj sau variantă terminologică istorică utilizată uneori în semiologia clinică pentru a descrie incapacitatea structurală sau dificultatea extremă de a exprima stările emoționale, sentimentele sau ideile prin cuvinte coerente; de asemenea, poate fi întâlnit în vechea nomenclatură neurologică ca un echivalent contextual pentru anumite forme de afazie sau dizabilități de articulare verbală asociate cu leziuni cerebrale.