#afen

• afen — Variantă regională arhaică, atestată în vechile dicționare ale limbii române, utilizată pentru a desemna afinul (Vaccinium myrtillus), arbustul fructifer de talie mică din familia Ericaceae. Termenul se folosește în anumite graiuri locale atât pentru a numi planta în sine, cât și boabele sale sferice, negre-albăstrui, bogate în antioxidanți. În lexicografia modernă, forma a fost standardizată sub denumirea comună de afin, rămânând un indicator etnolingvistic prețios pentru studiul hărților dialectale.
• asurzi — A pierde auzul în mod parțial sau total, temporar ori definitiv, din cauza unei boli, a îmbătrânirii ori a unui accident; a lipsi pe cineva de facultatea de a auzi prin expunerea la un zgomot extrem de puternic. În sens structural sau stilistic, descrie acțiunea unui sunet intens, ascuțit sau strident de a produce o senzație dureroasă de blocaj acustic în aparatul auditiv.
• asurzire — Acțiunea de a asurzi și rezultatul ei; proces fiziologic sau accidental prin care se pierde auzul în mod temporar ori definitiv; de asemenea, reprezintă efectul acustic distructiv sau perturbator generat de un zgomot de mare intensitate ce depășește pragul de confort al urechii umane.
• asurzit — Care a suferit o pierdere totală sau parțială a auzului, în mod temporar ori definitiv, sub impactul unui zgomot intens, al unei traume acustice sau al unei afecțiuni medicale; lipsit structural de facultatea de a percepe clar vibrațiile sonore și aflat într-o stare de blocaj sau amorțeală auditivă.
• asurzitor — Care asurzește, care produce un zgomot de o intensitate extremă, strident, ascuțit sau tumultuos, ce depășește cu mult pragul de confort fonic al urechii umane. În sens stilistic extins, descrie un fenomen, un succes sau o reacție publică de o amploare copleșitoare și incontestabilă.