#adresare directa

• alocutiv — Care se referă la destinatarul comunicării sau la persoana căreia i se adresează un enunț; caracteristic raportului de adresare directă. În lingvistica modernă și în tipologie, termenul descrie mărci gramaticale, pronume sau forme verbale speciale (cum ar fi formele de politețe sau indicii de alocuțiune) utilizate exclusiv pentru a semnala prezența și statutul social al interlocutorului în cadrul actului de vorbire.
• Andreieo — Formă de flexiune în cazul vocativ a prenumelui feminin Andreea (sau a variantei Andreia), utilizată structural în adresarea directă, strigarea sau chemarea unei persoane care poartă acest nume. Acest tip de marcare cazuală este caracteristic limbii române și folosește desinența specifică de vocativ feminin '-o' pentru a exprima o nuanță de familiaritate, insistență sau afectivitate în comunicarea interpersonală.
• Andreo — Formă de flexiune în cazul vocativ a prenumelui feminin Andra, utilizată structural în adresarea directă, strigarea sau chemarea unei persoane care poartă acest nume. Acest tip de marcare cazuală este caracteristic limbii române și folosește desinența specifică de vocativ feminin '-o' pentru a exprima o nuanță de familiaritate, urgență sau afectivitate în comunicarea cotidiană.