#adiacent

• adiacent — Care se află în imediata vecinătate, care se învecinează strâns, este situat alături sau este lipit de ceva; în geometrie, descrie un element structural care împarte o frontieră comună cu un altul (cum sunt unghiurile adiacente, care au un vârf comun și o latură comună, ori laturile adiacente ale unui poligon). Acest termen este esențial pentru definirea proximității spațiale și a relațiilor topologice.
• adiacență — Stare sau proprietate a două elemente geometrice, structuri matematice ori entități spațiale de a fi adiacente, adică învecinate, alăturate sau direct conectate printr-o frontieră comună ori o latură. În teoria grafurilor din informatică, acest fenomen structural desemnează legătura directă dintre două noduri unite printr-o singură muchie, fiind baza de calcul pentru algoritmii de parcurgere și stocare a rețelelor.
• adjacent — Care se află în imediata apropiere, se învecinează direct sau este lipit de ceva; în geometrie, descrie un unghi care are o latură comună și un vârf comun cu un alt unghi, situându-se de o parte și de alta a laturii comune. În sens general, se referă la elemente administrative, structurale sau teritoriale care împart o frontieră comună ori sunt conectate direct într-o rețea.
• alăturat — Așezat, situat sau plasat alături, în imediata vecinătate sau proximitate structurală a ceva; anexat, atașat sau inclus într-un dosar, scrisoare ori mesaj electronic. Ca adverb, exprimă poziția spațială de vecinătate directă.
• alipit — Care este atașat, lipit, unit sau fixat strâns de un alt element, formând un tot unitar sau o vecinătate imediată; adiacent, contiguu. În sens lingvistic și gramatical, descrie un morfem, un clitic sau un element lexical care se pronunță și se scrie legat de cuvântul de bază. În sens arhitectural sau geometric, se referă la structuri sau suprafețe care împart un perete comun ori o frontieră directă, fără spațiu liber între ele.