#abtine
- abstențiune — Actul conștient și voluntar de a nu efectua o acțiune sau de a nu-și exercita un drept legal sau politic; abținere deliberată dintr-un motiv de conștiință, prudență sau strategie. În dreptul procesual, reprezintă obligația unui judecător sau oficial de a se retrage de la judecarea unei cauze în care există un conflict de interese sau suspiciuni de lipsă de imparțialitate.
- abține — A se opri voluntar de la săvârșirea unei acțiuni, de la exprimarea unei opinii, de la satisfacerea unei pofte sau a unui impuls fizic; a manifesta stăpânire de sine. În contextul adunărilor deliberative, comisiilor sau votului parlamentar, reprezintă alegerea conștientă de a nu vota nici „pentru”, nici „contra”, optând pentru o poziție de neutralitate formală.
- abținea — Formă de timp imperfect, persoana a III-a singular a verbului reflexiv „a se abține”, utilizată în narațiuni sau analize retrospective pentru a descrie o acțiune continuă, repetată sau în desfășurare în trecut, prin care un subiect își stăpânea un impuls, o dorință, o reacție emoțională sau refuza temporar participarea la o decizie.
- abținere — Acțiunea de a se abține și rezultatul ei; refuzul voluntar de a efectua un act, de a consuma o substanță sau de a-și exprima o opțiune politică ori juridică. În dreptul constituțional și administrativ, reprezintă opțiunea formală a unui membru dintr-un corp deliberativ de a nu vota nici în favoarea, nici împotriva unei propuneri, fiind adesea un instrument strategic sau o obligație deontologică în caz de conflict de interese.