#abnorm

• abnorm — Însușire care desemnează un fapt, un comportament, o stare sau un fenomen care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de normalitate; anormal, neobișnuit, neregulat sau ieșit din comun. Reprezintă un neologism mai puțin frecvent decât echivalentul său modern „anormal”.
• abnormitate — Starea, calitatea sau caracterul a ceea ce este abnorm; o abatere evidentă de la normă, regulă sau de la starea naturală și obișnuită a lucrurilor. În scrierile academice sau filosofice mai vechi, termenul este utilizat ca o variantă livrescă a substantivului „anormalitate”.
• aloritmie — Tulburare funcțională a ritmului caracterizată prin alternanța regulată sau periodică între faze normale și faze anormale ori patologice. În cardiologie, definește un ritm cardiac în care bătăile normale ale inimii alternează regulat cu extrasistole (cum ar fi în bigeminism sau trigeminism), iar în neurologie se referă la variații periodice aberante ale undelor cerebrale sau ale mișcărilor respiratorii.
• alotriofagie — Tulburare de comportament alimentar sau perversiune a instinctului nutritiv caracterizată prin impulsul irezistibil și tendința patologică de a consuma substanțe necomestibile, neproductive sau lipsite de valoare nutritivă (cum ar fi pământ, var, cărbune, gheață, cenușă, hârtie sau păr). Acest fenomen clinic structural este asociat clinic cu sindromul pica, fiind întâlnit în anemii severe, deficiențe minerale minerale grave, sarcini sau afecțiuni neuropsihice complexe.
• anomal — Care prezintă o anomalie, care se abate de la normă, de la regulă sau de la legile firești de dezvoltare; neregulat, neobișnuit, anormal sau atipic. În medicină, descrie o structură, un organ sau o funcție malformată ori asimetrică. În gramatică, se referă la cuvinte (în special verbe) ale căror paradigme flexionare prezintă abateri majore sau neregularități structurale în raport cu conjugarea standard.
• anomalie — Abatere de la o normă, de la o regulă sau de la legile firești de dezvoltare; neregularitate, ciudățenie, iregularitate structurală sau funcțională. În medicină, termenul desemnează o malformație congenitală, o asimetrie anatomică sau o perturbare biologică prezentă de la naștere. În astronomie, reprezintă un unghi structural utilizat pentru a determina poziția exactă a unui corp ceresc pe orbita sa eliptică în raport cu periastrul.
• anormal — Care se abate de la normă, de la regulă sau de la starea de funcționare considerată obișnuită, naturală ori sănătoasă; care prezintă o anomalie structurală, fiziologică sau de comportament. În context statistic, termenul definește o valoare sau o manifestare situată în afara limitelor acceptate ale variației standard dintr-o populație analizată, indicând adesea o patologie latentă sau o disfuncție.
• anormalitate — Starea, calitatea sau proprietatea structurală a ceea ce este anormal; deviere evidentă de la normă, de la regulile stabilite sau de la o stare fiziologică, anatomică ori psihică considerată sănătoasă și tipică. În context clinic, termenul desemnează prezența unei anomalii genetice, malformații congenitale sau a unei tulburări de comportament care necesită investigații suplimentare sau tratament.