#Babar

• Babar — Numele unui personaj celebru de ficțiune, un elefant antropomorf îmbrăcat într-un costum verde elegant, creat de scriitorul francez Jean de Brunhoff în anul 1931 în cartea 'Histoire de Babar'. Devenit rege al elefanților, personajul promovează valorile civilizației, familiei și ordinii sociale în literatura pentru copii, fiind adaptat global în serii de animație de succes. În context istoric secundar, reprezintă o variantă grafică sau transliterare alternativă pentru Babur (1483–1530), faimosul împărat și fondator al Imperiului Mogul din India.
• babarcă — Termen regional rar folosit în anumite graiuri rurale din sudul sau vestul spațiului românesc pentru a desemna o colibă improvizată, un adăpost rudimentar acoperit cu stuf ori crengi, sau o anexă gospodărească strâmtă și dărăpănată. Prin extensie semantică populară sau peiorativă, cuvântul poate face referire la o ambarcațiune veche și degradată de dimensiuni mici ori la o haină veche, ruptă și lipsită de formă.
• babardeală — Termen argotic cu puternice valențe vulgare sau licențioase, utilizat în limbajul cotidian clandestin. În sensul său cel mai răspândit și explicit, desemnează actul sexual sau copulația. În mod secundar sau prin extensie metaforică în argoul stradal, termenul poate face referire la o bătaie strasnică, o corecție fizică severă sau, în jargonul infracțional vechi, la acțiunea de a fura, a sustrage bunuri ori a înșela pe cineva.
• babareasă — Termen regional rar folosit în anumite comunități rurale românești pentru a desemna o femeie în vârstă care îndeplinește un rol tradițional specific, cum ar fi cel de moașă empirică, vindecătoare populară sau organizatoare a ritualurilor folclorice feminine (cum ar fi jocurile babelor). De asemenea, termenul poate fi utilizat ca o formă de identificare etnică sau geografică arhaică, făcând referire la o femeie de origine bavareză ori dintr-o regiune istorică specifică, adaptată fonetic în graiurile locale.
• babaroasă — Termen regional sau arhaic cu nuanțe depreciative folosit pentru a descrie o femeie în vârstă, o bătrână gârbovă, cicălitoare sau cu un aspect fizic foarte degradat. Ca adjectiv, califică lucruri sau comportamente specifice unei babe într-un mod exagerat, hidos ori superstițios. În anumite contexte lingvistice foarte restrânse, cuvântul poate face referire la o varietate locală de struguri sau la un tip de prăjitură tradițională mare și densă, coaptă în forme speciale de pământ.
• babaroi — Termen regional rar și augmentativ folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna un bărbat foarte bătrân, un moșneag impunător sau capul de familie înaintat în vârstă care își păstrează o autoritate masivă în gospodărie. Cuvântul poartă o nuanță expresivă ce îmbină respectul arhaic față de un patriarh cu o ușoară ironie populară legată de trăsăturile sale fizice greoaie sau de comportamentul său extrem de încăpățânat.
• babaros — Termen argotic și familiar utilizat în jargonul urban modern pentru a descrie ceva excelent, grozav, remarcabil, de foarte bună calitate sau de dimensiuni impresionante. Atunci când face referire la o persoană, desemnează un individ capabil, influent, un lider respectat sau un șef într-un anumit grup (folosit uneori ca apelativ onorific de proximitate). Cuvântul poartă o conotație puternic pozitivă, expresivă și apreciativă în comunicarea informală a tinerilor.
• babarugă — Denumire populară și regională rară folosită în anumite zone ale țării pentru a desemna buburuza (gărgărița / mămăruța) sau, în alte graiuri, un tip de gâză neagră ori cărăbuș mic de pământ. De asemenea, termenul supraviețuiește în folclorul copiilor ca element de rimă în cântecelele tradiționale menite să invoce deschiderea aripilor insectei, fiind încărcat de conotații ludice și magice arhaice legate de prognoza vremii sau aducerea norocului.
• băbutie — Starea, condiția sau comportamentul specific unei femei în vârstă (babă); bătrânețe avansată, caracterizată adesea prin fragilitate fizică, respectarea riguroasă a tradițiilor casnice și tendința de a doftorici ori de a povesti istorii din trecut. În sens colectiv arhaic, termenul se folosea uneori pentru a desemna un grup de bunicuțe sau moașe adunate la o clacă rurală.