#Artio

• anthracotherium — Gen dispărut de mamifere ungulate artiodactile din familia Anthracotheriidae, care a trăit în perioada Oligocenului și Miocenului în Eurasia și Africa. Aceste animale aveau o înfățișare robustă, asemănătoare hipopotamilor moderni, fiind adaptate la un mod de viață semiacvatic în zonele mlăștinoase, și sunt considerate de paleontologi un verigă evolutivă crucială în studiul originii cetaceelor și hipopotamidelor.
• Artio — Zeiță din mitologia celtică, protectoare a urșilor, a naturii sălbatice și a fertilității, venerată în antichitate în special în regiunea Elveției de astăzi. În structura iconografică și istorică, reprezentările sale plastice o înfățișează adesea alături de un urs mare, simbolizând forța regeneratoare a pădurii și abundența naturii.
• artiodactil — Mamifer copitat care are un număr par de degete la fiecare picior (două sau patru), axul piciorului trecând printre degetele trei și patru, care sunt cele mai dezvoltate; privitor la aceste mamifere. Din punct de vedere taxonomic, acest grup include animale precum Executive (porci), Tylopode (camile) și Ruminante (cerbi, vaci, oi), adaptate structural pentru alergare sau rumegare.
• artioploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă un număr par de seturi cromozomiale complete (de exemplu, tetraploid, hexaploid, octaploid); privitor la această condiție numerică a genomului. În genetica vegetală și evolutivă, această structură asigură o stabilitate meiotică sporită în comparație cu formele perisoploide (impare), permițând o fertilitate normală și o segregare genetică regulată.
• artiozoare — Denumire științifică rară sau istorică folosită pentru a desemna un grup taxonomic ipotetic sau o încrengătură de animale nevertebrate cu simetrie bilaterală perfectă ori cu segmente structurate în mod par. În studiile evolutive timpurii, termenul caracteriza organismele a căror organizare internă și externă se plia pe o geometrie numerică strict divizibilă cu doi.