#Apathy

• abătut — Termen clinic utilizat pentru a descrie starea unui pacient care prezintă o dispoziție deprimată, apatie, tristețe profundă, descurajare și o scădere marcată a energiei psihomotorii. În semiologia psihiatrică, comportamentul abătut este un indicator de bază (simptom prodromal sau central) pentru episoadele depresive majore, distimie, tulburările de adaptare sau sindromul de burnout, fiind adesea asociat cu bradipsihia (gândire lentă) și hipomimia (expresivitate facială redusă).
• abulic — Persoană care suferă de abulie, caracterizată prin lipsa totală sau diminuarea severă a voinței și a capacității de a lua decizii sau de a acționa. Ca adjectiv, termenul descrie un comportament, o stare sau o manifestare clinică marcată de o apatie profundă, neputință volițională și incapacitatea de a iniția activități orientate spre un scop, deși funcțiile intelectuale și fizice pot rămâne intacte.
• antilehamite — Care combate, previne sau alungă starea de lehamite (plictiseală profundă, dezgust moral, apatie sufletească sau oboseală existențială); remediu, activitate, lectură ori stimul mental care revigorează spiritul și redă entuziasmul individual. În sens structural, descrie factori dinamici care scot individul din starea de monotonie psihologică.
• Apathy — Nume de familie de origine maghiară (ortografiat tradițional Apáthy sau Apáti), întâlnit istoric și în Transilvania. Personalitatea cea mai proeminentă asociată cu acest nume este Ștefan Apáthy (István Apáthy, 1863–1922), un renumit medic, neurolog, zoolog și profesor universitar maghiar, recunoscut la nivel mondial pentru cercetările sale structurale de pionierat în domeniul histologiei sistemului nervos efectuate la Cluj.
• apatie — Stare de insensibilitate, de nepăsare totală, de absență a interesului și a reacțiilor afective față de lumea exterioară sau față de propria persoană. În filosofie (stoicism), reprezintă idealul moral de eliberare a sufletului de patimi (apatheia); în medicină, este un simptom caracteristic pentru depresie, extenuare extremă, schizofrenie sau leziuni ale lobului frontal.
• apragmatism — Tulburare profundă a comportamentului și a voinței, caracterizată prin incapacitatea patologică a unui individ de a iniția, planifica și executa acțiuni practice, utile sau adaptate scopurilor vieții cotidiene, deși capacitățile intelectuale elementare sunt păstrate. Acest fenomen structural reprezintă un simptom negativ major, întâlnit frecvent în schizofrenie, stări depresive severe sau sindroame frontale, ducând la izolare socială și inactivitate totală.