Absurd
Definition
Contradicting the laws of formal logic, common sense, or empirical evidence; devoid of reason, meaning, or internal coherence. As a philosophical concept (existentialism), it denotes the fundamental conflict between the human tendency to seek meaning in life and the cold, silent, meaningless universe. In literature and theater, it represents a movement focused on illustrating the grotesque and illogical nature of the human condition.
Bilingual Equivalents
- Absurd
- Nonsensical
Grammatical & Source Details
| Inflection Type | Adjective / Neuter noun with regular plural and articulated forms. |
| Formation | Borrowed from French 'absurde' and Latin 'absurdus'. |
| Spelling / Pronunciation | [ab.ˈsurd] |
| Source | Encyclopedia of Philosophy, Logic, and Avant-Garde Drama |
Contextual Usage Examples
RO: Este absolut absurd să acuzi o persoană de un delict comis în timp ce aceasta se afla în altă țară.
EN: It is absolutely absurd to accuse a person of a crime committed while they were in another country.
RO: Matematicianul a folosit o metodă bazată pe reducere la absurd pentru a demonstra valabilitatea teoremei.
EN: The mathematician used a method based on reduction to absurdity to prove the validity of the theorem.
RO: Piesa de teatru aparține curentului absurd, personajele purtând dialoguri repetitive și complet decuplate de realitate.
EN: The play belongs to the movement of the absurd, with characters engaging in repetitive dialogues completely uncoupled from reality.
Idioms & Phrases
Reducere la absurd (reductio ad absurdum) / Reduction to absurdity
RO: Metodă de demonstrație în logică și matematică prin care se arată că presupunerea falsității unei propoziții duce la o contradicție flagrantă.
EN: A method of proof in logic and mathematics whereby a proposition is proven by showing that assuming its falsity leads to a blatant contradiction.
Teatrul absurdului / Theater of the Absurd
RO: Mișcare teatrală avangardistă din a doua jumătate a secolului XX (reprezentată de Eugen Ionescu, Samuel Beckett) care dramatizează pierderea sensului existenței.
EN: An avant-garde theatrical movement of the second half of the 20th century (represented by Eugène Ionesco, Samuel Beckett) dramatizing the loss of existential meaning.
Sentimentul absurdului / The feeling of the absurd
RO: Stare psihologică și filozofică descrisă de existențialiști, în care un individ conștientizează caracterul mecanic și lipsit de scop final al vieții umane.
EN: A psychological and philosophical state described by existentialists, in which an individual becomes aware of the mechanical and purposeless nature of human life.
Latest Contextual News
No recent news found for this topic.