Abjuration (variant)
Definition
A neologistic form or rare variant for 'abjurare'; the actual act by which a person renounces their faith or principles through a solemn declaration. In certain older theological or legal texts, the term designated the written formula or ritualistic text that the accused had to read aloud.
Bilingual Equivalents
- Abjuration (variant)
- Recantation formula
Grammatical & Source Details
| Inflection Type | Feminine noun, regular plural ending in -ii. |
| Formation | Derived from Latin 'abjuratio' or French 'abjuration'. |
| Spelling / Pronunciation | [ab.ʒu.ˈra.t͡si.e] |
| Source | Glossary of Rare and Archaic Intellectual Terms |
Contextual Usage Examples
RO: Arhivele păstrează textul de abjurație pe care ereticii erau obligați să îl semneze înainte de a fi iertați.
EN: The archives preserve the text of abjuration that heretics were forced to sign before being pardoned.
RO: Această abjurație forțată a provocat o revoltă simbolică în rândul discipolilor filosofului.
EN: This forced abjuration caused a symbolic revolt among the philosopher's disciples.
Idioms & Phrases
Formulă de abjurație / Abjuration formula
RO: Textul standardizat folosit de tribunalele ecleziastice pentru retractarea oficială a opiniilor considerate greșite.
EN: The standardized text used by ecclesiastical courts for the official retraction of opinions deemed erroneous.
Abjurație dogmatică / Dogmatic abjuration
RO: Renunțarea formală la un set rigid de reguli teologice în favoarea unei noi viziuni spirituale impuse de autorități.
EN: The formal renunciation of a rigid set of theological rules in favor of a new spiritual vision imposed by authorities.
Act de abjurație solemnă / Act of solemn abjuration
RO: Ceremonie publică în cadrul căreia se citea documentul de renegare a doctrinelor politice sau filosofice interzise.
EN: A public ceremony during which the document of renunciation of prohibited political or philosophical doctrines was read.
Latest Contextual News
No recent news found for this topic.